ROOTLESS TREE

incerc sa imi gasesc radacini, dar simt ca nu ma pot linisti nicaieri. Am o stare enervanta de-a dreptul, ma trezesc in fiecare dimineata mai devreme decat am planificat in seara precedenta cu mii de ganduri pe care le adun si le impart in mintea mea fara vreo noima, ganduri pe care nu 'le gandesc' pana la capat. M-am saturat sa analizez lucruri si intamplari si oameni, sa dau socoteala, sa ma eschivez. Refuz sa ma mai conving ca totul e bine, cand nu e. Cu toate astea, nu mi-am pierdut nicio secunda optimismul, doar mi-am asumat realitatea. Traiesc, gandesc, simt in prezent.

Stiu ca eu sunt singura care poate sa ma scoata din starea asta, dar in acelasi timp simt ca nu am nicio putere asupra mea. Sau ca nu am dreptul sa am vreo putere asupra altora, sa trasez linii si sa imi imaginez cai pe care altii sa le urmeze doar pentru ca asta cred eu ca i-ar face fericiti (sau ca m-ar face pe mine fericita).

Nu stiu unde sa imi caut radacini care sa ma tina pe loc, sa nu mai vreau sa plec, sa ma linisteasca.

"9 crimes" - some sins

Nu stiu cine ce mai asculta, dar eu sunt cuplata pe Damien Rice de cateva zile. De cat am tot ascultat o melodie de-a lui, am inceput sa ma gandesc la posibile "crime" pe care le-am comis voluntar sau nu - cu fapta sau cu gandul :). Pacatul de care ma fac cel mai adesea vinovata este acela de a provoca cu buna stiinta pasiune in ochii prietenilor dragi. Nici nu imi dau seama exact de ce inca mi se par inofensive actiunile mele (sau daca nu inofensive, cel putin placute pentru ambele parti), din moment ce de n-spe mii de ori mi s-au rasturnat in cap rezultatele nu tocmai placute. Neplacute pentru prietenii mei care se condamna ei insisi pentru "neatentia" de care au dat dovada cand eu am trambitat sus si tare, ca sa evit eventuale mustrari de constiinta, ca "no hai banda, no hai orchestra" (v. Mulholland Dr.), si care imi sincer imi sunt dragi.

Ar fi trebuit sa invat din greseli, dar cum "errare humanum est perseverare diabolicum" poate e altceva la mijloc :)