The mask i wear is one!(?)

Nu-mi plac persoanele duplicitare (sau multi-plicitare...uite am inventat si un cuvant), adica persoanele care poarta mai multe masti, nesincere, nesigure, false. Unde intervine insa granita intre a avea mai multe fete si a fi duplicitar? Cu totii purtam diverse masti in functie de situatie. Avem o masca pentru parinti, o masca pentru prieteni, una pentru iubiti, alta pentru straini...o masca a dragostei, o masca a urii, o alta a indiferentei. Le aratam insa diferit, in functie de audienta. Corespondenta biunivoca: mereu aceeasi audienta, mereu aceeasi masca.

Acum ceva timp vorbeam cu o cunostinta, si m-am trezit zicand "ma bucur pentru tine". Mi-am dat seama insa ca luasem o alta masca, ce nu corespundea persoanei respective, ca nu ma bucuram deloc pentru ea, nu din vreun interes meschin, ci pur si simplu pentru ca imi era absolut indiferent ce i se intampla. Am incercat sa-i explic fundamentul ratiunii, dar nu a inteles de ce nu admit sa ma bucur. Poate nu va intelege nici acum...

DRAGOSTEA resursa limitata (bunului meu prieten, Andrei...)

M-am trezit zilele astea (adica mi-am dat seama) ca nu mai am resurse sa iubesc. A se intelege, sa iubesc oameni noi. Simt ca prietenii pe care ii am imi absorb toata puterea de a darui drag/dragoste. Nu ma refer la intensitatea sentimentului, ci mai degraba la dispersarea lui. Imi pare ca dragostea vine intr-un intreg, sa zicem o sfera. Incepi sa o imparti, sa dai bucati din ea familiei, prietenilor, iubitilor... Sfera poate creste, fireste, dar numai pe masura cresterii partilor din care este facuta, prin intensificarea sentimentelor.

Daca ar fi sa intalnesc, sa cunosc, sa iubesc oameni noi...cred ca ar trebui sa iau inapoi o parte pe care am dat-o altcuiva. Nu-mi dau seama cand am terminat de impartit sfera dragului/dragostei, tot ce stiu este ca sentimentul asta ma bantuie de vreun an incoace.

Poate ca ma voi trezi intr-o zi si imi voi da seama ca m-am inselat, ca se poate construi pe langa sfera mea de dragoste. Poate ca nu trebuie sa iau partea cuiva si sa o redistribui. Poate...

registration into second life

...sau cum as fi vrut sa traiesc o viata paralela, dar ma impiedica limitarile de retea din camin.

Cum nu am destul curaj sa imi trag un glont in cap ori de cate ori simt ca as vrea sa trec intr-o alta dimensiune, zic... sa incerc sa impac 2 vieti chiar aici, pe Pamant. Procedura nu prea complicata, ma inregistrez in secondlife, downloadez "noua dimensiune" - viata la care am poftit - imi aleg un personaj care cred/sper ca ma reprezinta, mai ramane doar sa ma conectez, sa navighez, sa ma initiez... simplu, nu? Ei bine, nu chiar! Aici incep frustrarile.
Nu sunt lasata sa traiesc in lumea mea virtuala! Nu sunt sigura ca administatorul de retea intelege "raul" pe care mi-l provoaca, dar eu, cu firea-mi slaba, nu pot sa nu-i port pica.
Ma gandesc mai bine... poate nici nu-i asa de grav devreme ce prietena mea buna, care pare mai fericita in "lumea ei", s/m-a impacat cu gandul ca si in alta dimensiune barbatii sunt la fel de... :)
O sa-l iert ca se apropie Craciunu'!